Clasament

1 luna mai tarziu, am revenit. Am revopsit si rotile cu ocazia asta.

Toate bune. A inceput sa fluiere turbina si (din nou) cutia de viteze in treptele 5-6. Multumit de masina, as cumpara din nou. Am in vedere pt urmatorii 10-20k km ambreiajul si un trosnit foarte slab la plecarea de pe loc.

Hai hui prin Bucovina! ~ Partea 1 ~ Am avut ceva de rezolvat prin Bucovina și am zis să îmbinăm utilul cu plăcutul, așa că am făcut planul, bagajele, plinul și am plecat într-un miniconcediu în nordul Moldovei. Traseul ales a fost Galați - Bacău - Piatra Neamț - Suceava - Rădăuți - Gura Humorului, însumând 447km, mers destul de legal, drumul fiind destul de aglomerat cel puțin in apropiere de Suceava și am reușit un consum de doar 5.6l/100km. Am ales cazarea oarecum spre mijlocul destinațiilor dorite, la Pensiunea Casa Rumpel din Gura Humorului, foarte curat, foarte aproape de Lidl/Penny Market, cam la 12.5 km de mănăstirea Voroneț, 6.5km de mănăstirea Humorului, grătar și leagăne in curte, un foișor pentru servit masa afară,etc. Până să ajungem la cazare, am trecut prin localitatea Cacica, unde există două destinații turistice: mina de sare/salina și biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului”. La salină am ajuns prima dată, cu 25 de minute înainte închiderii. Domnul de la intrare, un fost miner probabil, ne-a spui că nu e nici o problemă, nu inchide imediat 😁. Am intrat și am coborât cele 192 de trepte de lemn (care par de piatră) și am ajuns la prima încăpere capela romano-catolică Sf Varvara (ocrotitoarea minerilor). În salină miroase a sare și a gaz lampant sau cel puțin așa a fost impresia mea și este destul de răcoros. Capela a fost amenajată in 1806 de către preoții și minerii polonezi care munceau în mină. Continuând coborarea am găsit o încăpere ce este transformată în capelă ortodoxă, apoi am ajuns la un lac artificial (în care se găsesc monede aruncate?!). În dreapta după ce mergeți pe coridoare și mai coborâți cateva trepte găsiți o sală de sport, cu un teren de minifotbal/handbal iar în continuarea acesteia este o sală și mai mare. În fața lacului se găsește o încăpere în care este amenajat un mic muzeu cu fotografii și obiecte din mină sau specifice mineritului, iar în stânga lacului se găsește Sala de dans. La ieșire domnul ce ne dăduse biletele le povestea diverse chestiuni celor care vizitasera deja mină și așa am aflat că fusese și sanatoriu pentru cei cu boli de plămâni sau probleme respiratorii. Deși mină a fost deschisă în 1791, descoperirile arheologice spun că este una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa. Aici s-a extras și se extrage doar sare fină. De la parcarea de lângă salină am plecat puțin mai în față și am traversat strada pentru a vizita biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Preotul de aici, ne-a întâmpinat pe când eram în biserică și ne-a spus că a fost ridicată în doar un an, în 1904, de către preoții și comunitatea poloneză existentă în Cacica, pentru că vechea biserică devenise neîncăpătoare. De asemenea ne-a mai spus diverse întâmplări petrecute în timp, ne-a povestit despre istoricul bisericii și alte amănunte religioase. În interior biserică este foarte luminoasă, spre deosebire de bisericile ortodoxe, iar la exterior pe lângă înălțimea turnului de 50 de metri, te impresionează și culoarea roșie a cărămizilor de la exterior (aproximativ 20.000). De asemenea din anul 2000, biserica sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea, aici având loc unul dintre cele mai mari pelerinaje catolice din Moldova. După vizita de la biserica am ajuns la cazare și am plecat puțin în recunoașterea zonei. A doua zi, odihniți și cu forțe proaspete am vrut să bifam cateva obiective: cheile Moara Dracului, Transrarău și Pietrele Doamnei. Drumul spre chei, se află pe partea stângă a șoselei spre Câmpulung Moldovenesc, chiar într-o curbă, așa că ori faceți o "românească" acolo dacă e liber ori mergeți mai în față și unde se oprește linia continuă puteți întoarce. După ce treceți de liniile de cale ferată, continuați pe drumul pietruit aproximativ 5km. Drumul fiind ok-ish, și-au făcut simțită prezența cauciucurile Pirelli 235x55 în loc de 235x50 😁. Am parcat lângă ultima casă și am continuat pe jos de acolo, dar se mai pot merge și ultimii 200m tot cu mașina dacă vreți. Drumul spre chei este ușor, îl puteți parcurge și în încălțăminte sport, dar vă recomand bocancii, atât pentru siguranță dar și pentru că din când în când traversați pârâul pe pietre sau anumite suprafețe sunt alunecoase/cu noroi. O dată ajunși la chei, care nu sunt nici foarte înalte nici foarte inguste, le veți traversa pe diverse podețe, pe sub ele trecând pârâul Valea caselor, zgomotos prin cateva praguri. Atenție, unele sunt alunecoase de la umezeală prezentă! Apoi se poate continua drumul prin pădure, traseul marcat având parcă 5-6km lungime. Noi ne-am oprit la un moment dat, întrucât mai erau și alte obiective de atins și ne-am bucurat de peisaje și de liniștea pădurii amestecată cu ciripiturile păsărilor. Am plecat spre comuna Pojorata, pentru a merge pe Transrarău. Drumul este foarte bun virajat, dar bine semnalizat și larg, față de Transursoaia spre exemplu. Din păcate a început să plouă încă de cand am ajuns in Pojorata așa că nu ne-am bucurat pe deplin de peisaje. Pe traseu am făcut doua opriri unde se deschidea toată valea și se vedea până departe, apoi am continuat spre Pietrele Doamnei. Am parcat pe platoul din fața cabanei Rarău, vrând să mergem spre Pietrele Doamnei pe jos, dar ploaia s-a întețit, chiar s-a transformat într-o ploaie înghețată la un moment dat (măzăriche) așa că am renunțat la idee, ne-am urcat în Tiguan și am plecat spre Câmpulung Moldovenesc unde am servit masa la restaurantul Bucovina pe care vi-l recomand.

~ Partea 3 ~ A venit și ziua plecării și încă nu bifasem toate mănăstirile. Cum eram la doar 6.5km distanță, am tras o fugă și la mânăstirea Humor. Ridicată de logofatul Teodor Bubuioc la 1530 și ea este pictată la interior si la exterior. Din păcate vremea și-a pus pecetea pe cele de la exterior multe fiind destul de șterse. Am urcat în turn, pe treptele înguste și înalte, făcute astfel pentru a fi apărate mai ușor. De la Humor, am alimentat și am plecat spre Fălticeni și mai departe spre mânăstirea Probota. Drumul e ok până la un punct, după care e făcut doar din plăci de beton, cam 10-12km și deși nu e găurit, este foarte gălăgios. Mânăstirea Probota se află într-o zonă mai "retrasă" și deși este refăcută și restaurată tot pe fonduri europene, din păcate nu e la fel de cunoscută și pe cale de consecință, vizitată... Este ridicată de Petru Rareș in 1530 și cred că alături de Dragomirna este foarte mare ca și întindere. Are zidurile fostelor case boierești, o cramă și o cripta in curte. De aici am plecat spre Bacău, unde am mâncat o ciorbă foarte bună la restaurantul Miorița! Am încheiat periplul după 1233km, consumul pe întoarcere fiind mai ridicat 6l/100km, dar și viteza fiind mai mare. Foarte ok sunt cauciucurile, chiar dacă au 1cm mai mult in înălțime, nu mi-au dat impresia de instabilitate la viteză mai mare, amortizand in schimb mai bine denivelările.

~ Partea 2 ~ Seara nu am stat locului și am plecat până la Catedrala Nașterii Maicii Domnului din Gura Humorului, ocazie cu care am dat din picioare să se mai ducă din masa de la prânz. Următoarea zi am vrut să mergem cu mocanita de la Huțulca, dar înainte de asta, dimineață am fost la Complexul Ariniș, care cuprinde un parc de aventură, tiroliana, escaladă, tras cu arcul, piscină și alte distracții pentru cei mici și cei mari. Puteți "pierde" o zi întreagă pe aici fără probleme. Noi am ajuns întâmplător căutând "megatiroliana" și ne-a adus Google maps greșit. În realitate megatiroliana de peste 1km este in drum spre Moldovita, in localitatea La Palma, în pasul Ciumârna. Revenind la mocanita, programul pe care îl găsisem pe net ne-a indus in eroare, întrucât ajunși acolo am constatat că nu pleacă pe traseu decât in weekend. Verificati programul afișat pe pagina lor de Facebook înainte de a pleca spre ei... Pe drumul de întoarcere spre Mănăstirea Moldovita exista un muzeu al ouălelor încondeiate, dacă vreți să îl vedeți, undeva pe partea stângă a drumului. Ajunși la Mănăstirea Moldovita, am parcat și am intrat înăuntru. Toate mănăstirile din Moldova au aceeași formă de navă și toate au 5 încăperi: intrarea, pronaos, gropnita/camera mormintelor, naos și altar. Ridicată în 1532, de către Petru Rareș, copil al lui Ștefan cel Mare și domnitor al Moldovei la rândul său, are picturi exterioare și interioare, cu scene de martiri, chipuri de sfinți sau scene din Biblie (Răstignirea sau Cina cea de taină fiind cele mai valoroase), ce se regăsesc și la celelalte mănăstiri. Începând cu anul 1934 aici se înființează mânăstirea de maici, care funcționează și in prezent. Au fost atrase fonduri europene cu care s-au curățat sau restaurat picturile, s-a tras instalație electrica in mănăstire și in chilii și au fost refăcute zidurile exterioare. Arată mult mai bine decât în urmă cu 5 ani când am fost aici. Din păcate, după spusele unei măicuțe, datorită pandemiei dar și scumpirilor din ultima vreme și în special al carburantului, afluxul de turiști este mult diminuat față de anii trecuți... Dacă ajungeți aici "trageți de limbă" măicuțele și vă vor spune lucruri, pe care poate nu le știați. Am mers la masă tot la Câmpulung Moldovenesc la restaurantul "Bucovina" unde am optat pentru un platou bucovinean cu focaccia și clătite cu dulceațăde afine la desert, întrucât porțiile mi s-au părut mari, iar cu o zi înainte nu mai mâncasem nimic până seara, după prânzul de la ei 😁. După-amiază, pe la ora 16.30 am plecat pe jos până la Voroneț, să (re)vizităm mănăstirea și să dăm puțin (mai mult) din picioare. Pe maps îmi arăta doar 6.5km așa că plimbarea a fost destul de lungă, dar frumoasă. Se poate merge cu bicicleta sau pe jos, urcușul nu e foarte abrupt, iar în pas normal in aproape o oră și un sfert ajunsesem acolo. Zidul exterior este în refacere, tot pe fonduri europene și cu o mică parte finanțare proprie. În interior picturile erau curățate și restaurate, mănăstirea Voroneț fiind supranumită "Capela Sixtină a Estului". A fost ridicată in 1488 în aproximativ 4 luni, ceea ce era un record la vremea respectivă. Pe drumul de întoarcere ne-am pus întrebarea dacă ne mai putem mișca a doua zi 🤣... Joi am ajuns din nou la Rădăuți, ocazie cu care am mai bifat câteva obiective: pe drum ne-am oprit la mânăstirea Dragomirna iar în Rădăuți am (re)vizitat mănăstirea Bogdana, ridicată în anii 1359-1365, de către Bogdan Vodă și avea să îi fie necropola lui și altor rude sau domnitori până în vremea lui Alexandru cel Bun. Este de asemenea curățată și restaurată la interior, în urmă cu 5 ani nu se vedea mai nimic in interior. Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat construit între anii 1602 - 1609 și se află la aproximativ 12 km de Suceava. Este de asemenea restaurată. Mănăstirea este pictată doar jumătate, se pare că a rămas fără bani ctitorul acesteia. Cred că este cea mai înaltă și cea mai îngustă dintre mănăstirile din Moldova. Puteți urca pe ziduri și în turn însă aveți grijă la cap 😁, vă spun din propria experiență. Tot aici veți găsi un muzeu în care sunt expuse cărți vechi și tapiserii. La întoarcerea în Rădăuți am mers la restaurantul Coquette unde am servit un păstrăv la grătar excelent și niște coaste cu sos barbeque delicioase, iar în încheiere cu papanași... 😁 Plecând spre Gura Humorului am zis să tragem o fugă și la Sucevița la mânăstire întrucât era încă deschis. Atestată documentar în anul 1586, este ridicată pe cheltuiala boierilor Movila. De asemenea a fost supusă curățării și restaurării interioare și exterioare. După ce am căscat gurile și aici am plecat spre cazare, dar pe drum soția îmi spune că a văzut încă o mănăstire, Solca. Localitatea Solca se află la 22 de km de Gura Humorului, iar mănăstirea de aici se vrea, din câte am înțeles, să fie una de călugări. Noi am găsit doar un călugăr, care ne-a mai povestit una - alta. Mănăstirea nu este pictată deloc, nici în exterior nici în interior. Am înțeles că s-au studiat pereții, dar nu s-a descoperit nimic sub tencuială, in sensul răzuirii pereților sau acoperirii acestora cu tencuială de cei care s-au perindat la carmuire. La interior una din uși era originală de cand fusese ridicată mănăstirea. Din păcate, lipsa de bani și de personal își face văzute urmele, zidul exterior este în ruină În schimb lângă vechile chilii, aflate și ele in ruină am zărit o vulpe cu un pui, care nu s-a ascuns de noi foarte repede 😁 Am plecat sperând că se va întâmpla și aici, ca la restul mănăstirilor, adică să se investească bani pentru a rămâne în patrimoniul cultural.

Revin cu un update: Long story short, dupa aceasta iarna sunt sigur ca am sa raman multa vreme la masini cu tractiune integrala . E foarte frumoasa senzatia sa poti urca fara absolut niciun stres chiar daca pe jos este polei/zapada. Daca iti place sa mergi la partie e fix ce ai nevoie (1-2cm in plus la garda la sol ar fi bine veniti, dar nu am avut probleme pana acum) Odata cu venirea primaverii i-am facut un detailing interior, am aplicat protectie UV pentru plastice si protectie ceramica pentru piele, plus instalare deflectoare aer de la franele de RS3. Am fost si la primul meu trackday pentru a ii vedea limitele, iar masina e destul de capabila. Stiind ca franele sunt stock nu am fortat prea tare, asa ca abia daca am avut fade, iar uleiul nu a trecut de 111 grade. Experienta a fost chiar interesanta, asa ca o recomand :), iar acum cu virusul luat sunt curios cate secunde pot sa mai scad din timpul meu de referinta.(2:06🏁 - sigur e loc de imbunatatire chiar si fara nicio modificare) Un alt motiv pentru care nu am vrut sa fortez a fost pentru ca mi s-a aprins martorul "low coolant" cu cateva saptamani inainte. Norocul meu a fost ca eram aproape de casa, am parcat si am verificat nivelul care era intradevar sub minim. La 10 minute dupa oprirea motorului am revenit in parcare pentru a ii completa, dar surpriza, niveul era bine merci la 30-40% intre minim si maxim🙄. Am completat pana la maxim a doua zi cand era totul rece si am inceput o perioada de monitorizare. Dupa trackday si aproximativ 1000km nivelul a ramas la maxim, nu miroase a antigel nu am vazut depuneri la pompa si termostat, asa ca am tras concluzia ca sistemul nu a fost aerisit complet anul trecut cand i s-a facut schimbul de antigel, iar pe perioada iernii cat am folosit ventilatia pe cadura s-a aerisit radiatorul din interior. Inainte si dupa perioada de monitorizare: Bonus, o poza cu diferenta dintre lapiz blue si atlantic blue. Pana sa iau masina eram curios si nu am gasit nimic pe internet cu cele doua una langa cealalta.

aceeasi problema si la mine......geamul de la sofer zdrangane de il ia mama draq....am inteles de la un mecanic care e specializat pe vw ca ar fi un plastic rupt dar nu stiu sa precizez care k nu am apucat sa ma duc cu masina sa o vada....daca descoperiti postati va rog :Driver:

Foarte interesant sejurul. 👍