Clasament

După o zi de pauză am plecat spre Sinaia, pe care am ales-o ca punct de plecare și cazare. Pentru că "pierdeam" 4 ore pe drum am zis să profităm de vremea bună și am făcut un mic ocol spre lacul Bolboci și ne-am oprit la camping Zanoaga. De aici am continuat pe jos, prin pădure, urmărind râul Ialomița. Traseul este destul de ușor, in coborâre, mai sunt pietre sau rădăcini pe care poți aluneca mai ales dacă a plouat înainte. Deși era un panou la pornire care spunea că podurile sunt rupte și continuăm călătoria pe propriul risc, podul suspendat era foarte bine ancorat, la fel și scara de acces. Mai sunt parcă vreo două traversări, una pe niște panouri de metal și una pe bușteni, dar nimic periculos. După aproximativ o oră am ajuns la lacul Scropoasa, unde am făcut stânga și după alte 10 minute am ajuns la Cascada celor 7 izvoare. Nu este foarte spectaculoasă, nici mare, dar e deosebită de ce am mai văzut până acum. Ne-am întors spre lac și am continuat pe poteca de lângă el până spre cheile Orzei. Apoi ne-am întors și am făcut un mic popas tot lângă lac, după care am plecat spre camping, luându-ne cam o oră și jumătate. În total au fost aproape 13 km de mers pe jos . Consumul ok, desi eram doar 2 persoane. In ziua a doua am plecat destul de devreme, spre complexul Piatra Arsă, urmând să urcăm la pas spre Babele, Sfinx si mai departe spre Vf. Omu. La parcarea de la bariera destul de multe mașini pentru o zi de joi, au apărut o rulota și un fel de terasa unde poți servi ceva înainte sau după. De asemenea am plătit 10 lei/persoana întrarea în rezervația naturală, valabil 3 luni. Am urcat la pas, pe drum, fără grabă și după aproape 50 minute eram la Babele. Și aici multe persoane, venite cu telecabina. De la Babele, am plecat spre Sfinx și am continuat spre Vf. Omu. Ne-a luat aproximativ 3 ore, pentru că am mers lejer, ne-am oprit des pentru peisaj și fotografii. Erau destul de multe locuri cu zăpadă vizibilă, multe flori, gândacii (nu-i călcați) și fluturi, o zi superbă, cu cer senin de se vedea departe in zare. Am ajuns la Vf. Omu, erau 16°C fața de cele 22°C din Sinaia. V-am spus că a fost soare, dar ne-a bătut și vântul și nu ne-am dat seama că ne bronzam cam tare pe partea dreapta și pe ceafă (la urcare soarele a fost pe partea dreaptă majoritatea timpului, iar la coborâre pe stânga) . Am făcut un popas cu sandwich-uri și cafea, puțină odihnă, hidratare și privit panorama. La întoarcere aș fi vrut să urcăm spre Costila și mai departe spre Crucea Caraimanului, dar mai era de urcat cam o oră și jumătate iar soția era cam obosită, așa că am coborât spre Babele și am continuat până unde lăsasem masina. Traseul a avut 22 km și chiar dacă l-am făcut in ritm lejer, am resimțit oboseala. Poate și pentru că am condus mult, ținând cont și de drumul de întoarcere de la greci. Am ajuns la Sinaia, județul am mâncat un gulaș de vita foarte bun și un hamburger, la Bistro 27 (în centru). De fapt am mâncat doar aici in cele 3 zile, ne-a plăcut mâncarea și servirea rapidă, iar prețul a fost ok. A treia zi, fiind și zi de întoarcere acasă, am optat pentru Canionul 7 scări. Fusesem in decembrie 2020, dar era închis din cauza gheții. Am parcat și am plecat la plimbare. Drumul până la intrarea în canion e lejer, la pas cam o ora și jumătate, ultima parte fiind prin pădure. Practic se merge pe firul râului Sipoaia, din când în când îl traversam pe punți improvizate din bușteni. Sunt câteva cascade si pe drum, traseul e frumos, se poate parcurge și cu copiii (inclusiv prin canion). O dată ajunși la punctul de taxare, am plătit biletele de intrare și am mai mers până la intrarea propriu zisă. O singură scară e mai lungă și efectiv verticală, cei cu rău de înălțime ar trebui să fie atenți. Dar, nimic periculos, scările sunt foarte sigure. După ieșire din canion drumul urcă prin pădure, ca mai apoi să coboare până la punctul de taxare. Am continuat până unde lăsasem Tiguanul însumând în "glumă" aproape 12km. Am plecat spre Sinaia să mâncăm și apoi să plecăm spre casă. Am prins un ambuteiaj și am pierdut o oră aproape, fără accident sau lucrări pe carosabil, dar din întrările in localități și plecările de pe loc ale camioanelor sau autocarelor. Pe sensul opus se mergea normal. După ce am servit masa am plecat spre Galați. Am încheiat un periplu de aproape 2.400km Tiguanul a fost la înălțime, scaunele sunt foarte confortabile pentru drumuri lungi, dar și pentru cele virajate. Anvelopele au făcut toții banii, diferența de înălțime a talonului a fost de bun augur pe drumurile mai proaste din Bulgaria. In altă ordine de idei, cu mașina încărcată nu am simțit nevoia de 4x4, de tracțiune suplimentară, dar in anumite situații am simțit că mi-ar trebui mai mulți căluți. Pe de altă parte m-am obișnuit cu mașina încât aceste situații sunt foarte rare. Drumuri bune, fără incidente, tuturor!

Cu 85-90 am facut si eu drumul ala pe autostrada. Acum cateva zile am ajuns cu un plin de la Stara Zagora pana acasa, 310km, si tot mai arata 40km range. Fara AC, mers 60-70 noaptea ca eram rupt. La bulgari 37g seara, bateria avea 46 de grade. Masina veche de 14 luni cu 24k km. Consum Thassos - Buc, vreo 70kw, din care doar 5kw cu plata. Media de consum dus-intors, 8.8kw. Ma declar super multumit. Mers 85-90 pe autostrada lor, urcat munte cu 60.

Sistemul de detectare a oboselii imi da aleator mesaje, in general dupa 4-5 ore de condus la un drum de 8 ore. Imi arata o ceasca de cafea, dar cum nu inteleg la ce ajuta cafeaua, imi vad de drum 🙂