Alba ca zapada - Tiguan 2.0TDI BMT

[grp]

Azi am constatat că trebuie să îi dau unfollow lui @Doomy și lui @Muale întrucât îmi dau idei și bătăi de cap! 

 

So, zic azi, hai să văd și eu cum este cu scaunele curățate, dacă tot luasem soluțiile și mai ales că aruncase un ochi in topicul lui @Doomy. Zis și făcut, doar că 

 

 

trebuia să aspir întâi, nu?  După o aspirare temeinică, mai ales că fusesem zilele astea și cu cățeaua la clinica veterinară, am scos produsele: ADBL Leather Cleaner și KochChemie LeatherStar.

 

 

La ADBL în pachet venise un aplicator care făcea spumă și un cap de spray-at. Am preferat aplicatorul cu spumă, pentru că e mai economic și nu împrăștia produsul și în alte zone nedorite.

 

 

Înarmat cu peria și aplicatorul, am început să frec, pe rând, șezut, spătar, tetiera, laterale și spatele scaunului. După ce am considerat că am aplicat cu simț de răspundere, am lăsat să acționeze cam 30 de secunde, după care am șters excesul. Rezultatele unui 50/50 se pot vedea aici (zona mată este cea curățată, cea lucioasă este necurățata):

 

 

 

 

și în clipul acesta:

 

 

Am curățat și volanul, sper să se vadă diferența (partea din dreapta, mai mată, este cea curățată, iar partea din stânga necurățata)

 

 

 

 

 

După curățare, am făcut o pauză de masă și apoi am continuat cu condiționatorul de la KochChemie LeatherStar. Pe recipient scrie că e "deep leather cleaner", dar peste tot l-am găsit folosit drept condiționați. Inițial, când am citit, am crezut că greșisem comanda .

 

Întrucât nu aveam un pad, l-am aplicat cu o laveta din microfibra, l-am lăsat să acționeze cam 1 minut, după care am șters excesul rămas. 

 

 

Se vede și în filmuleț că pielea rămâne cu o tentă semi lucioasă, fără a fi lipicioasă. 

 

După ce am finalizat scaunele și bancheta, am dat și pe fețele de uși, chiar dacă doar mânerul pare a fi piele, restul ușii cred că este vinilin.

 

Și dacă tot am ajuns aici, ca-n bancul cu ăla de venise să ia tampoane și a plecat cu barcă și scule de pescuit, am zis să iau și pensula și cu Mafra Pulimax am continuat curățarea suprafețelor de plastic de oe bord, tunelul central și fetele de uși. Mulțumit de rezultat am aplicat un dresing de plastice și apoi am mai aspirat o dată interiorul rapid, după care, de ce să nu îi fac și un exterior? 

 

 

 

 

 

După aplicarea dressingului pentru plastice și cauciucuri, am terminat cele 7 ore și jumătate de muncă, de nu îmi mai simt încheieturile de la mâini! 

 

Pe această cale le mulțumesc lui @Doomy și lui @Muale pentru ideile luate de pe topicurile lor (fără nici un dram de ironie)! 

[Muale]

On 4/29/2022 at 12:06 PM, Doomy said:

Se vede mai greu fumul care se depune acum ....

 

n-are dpf?

sper sa reziste vopseaua, cromul nu prea rezista pe tipsurile astea.

 

@grp unfollow, ha ?

la scaunele de piele le si sublu cu aer, in pliuri ajunge mizerie si cu aspiratorul nu prea iese, plus ca daca insisti mult cu duza aia poti zgaria pielea.

aplicatorul de spuma e bun, dar si cu pulverizator faci treaba pt ca dai pe perie, nu pe scaun. deci nu ajunge in locuri nedorite.

 

"chiar dacă doar mânerul pare a fi piele, restul ușii cred că este vinilin." eu cred ca doar volanul este piele, scaunele nu provin de pe vaci.

 

oricum , frumos rezultat, se vede ca erau imbacsite.

[grp]

@Muale mersi de sfaturi, o să țin cont anul viitor când o să repet operațiunea!  Am mai auzit că nu ar fi piele, ci tot un vinilin, eu speram că fiind luate de pe o mașină de Norvegia, ar avea măcar unul foarte calitativ. 

 

Referitor la tipsuri, da și eu sper să reziste, inoxul/cromul nu prea a rezistat, regulat apărând anumite "puncte" de culoare galbenă. Iar după curățare repetată bănuiesc că se matuiesc... arată foarte ok vizual cu negru lucios, dar din păcate e încă o chestie care trebuie curățată/ștearsă cum trebuie! 

[grp]

Hai hui prin Bucovina!

~ Partea 1 ~

 

Am avut ceva de rezolvat prin Bucovina și am zis să îmbinăm utilul cu plăcutul, așa că am făcut planul, bagajele, plinul și am plecat într-un miniconcediu în nordul Moldovei. 

Traseul ales a fost Galați - Bacău  - Piatra Neamț - Suceava - Rădăuți  - Gura Humorului, însumând 447km, mers destul de legal, drumul fiind destul de aglomerat cel puțin in apropiere de Suceava și am reușit un consum de doar 5.6l/100km.

Am ales cazarea oarecum spre mijlocul destinațiilor dorite, la Pensiunea Casa Rumpel din Gura Humorului, foarte curat, foarte aproape de Lidl/Penny Market, cam la 12.5 km de mănăstirea Voroneț, 6.5km de mănăstirea Humorului, grătar și leagăne in curte, un foișor pentru servit masa afară,etc.

 

Până să ajungem la cazare, am trecut prin localitatea Cacica, unde există două destinații turistice: mina de sare/salina și biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului”.

La salină am ajuns prima dată, cu 25 de minute înainte închiderii. Domnul de la intrare, un fost miner probabil, ne-a spui că nu e nici o problemă, nu inchide imediat 😁. Am intrat și am coborât cele 192 de trepte de lemn (care par de piatră) și am ajuns la prima încăpere capela romano-catolică Sf Varvara (ocrotitoarea minerilor). În salină miroase a sare și a gaz lampant sau cel puțin așa a fost impresia mea și este destul de răcoros. Capela a fost amenajată in 1806 de către preoții și minerii polonezi care munceau în mină. Continuând coborarea am găsit o încăpere ce este transformată în capelă ortodoxă, apoi am ajuns la un lac artificial (în care se găsesc monede aruncate?!). În dreapta după ce mergeți pe coridoare și mai coborâți cateva trepte găsiți o sală de sport, cu un teren de minifotbal/handbal iar în continuarea acesteia este o sală și mai mare. În fața lacului se găsește o încăpere în care este amenajat un mic muzeu cu fotografii și obiecte din mină sau specifice mineritului, iar în stânga lacului se găsește Sala de dans.

La ieșire domnul ce ne dăduse biletele le povestea diverse chestiuni celor care vizitasera deja mină și așa am aflat că fusese și sanatoriu pentru cei cu boli de plămâni sau probleme respiratorii. Deși mină a fost deschisă în 1791, descoperirile arheologice spun că este una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa. Aici s-a extras și se extrage doar sare fină.

 

 

De la parcarea de lângă salină am plecat puțin mai în față și am traversat strada pentru a vizita biserica „Adormirea Maicii Domnului”.

 

 

 

Preotul de aici, ne-a întâmpinat pe când eram în biserică și ne-a spus că a fost ridicată în doar un an, în 1904, de către preoții și comunitatea poloneză existentă în Cacica, pentru că vechea biserică devenise neîncăpătoare. De asemenea ne-a mai spus diverse întâmplări petrecute în timp, ne-a povestit despre istoricul bisericii și alte amănunte religioase. În interior biserică este foarte luminoasă,

 

spre deosebire de bisericile ortodoxe, iar la exterior pe lângă înălțimea turnului de 50 de metri, te impresionează și culoarea roșie a cărămizilor de la exterior (aproximativ 20.000).

 

 

De asemenea din anul 2000, biserica sanctuarului a primit titlul de "Basilica Minor", titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea, aici având loc unul dintre cele mai mari pelerinaje catolice din Moldova. După vizita de la biserica am ajuns la cazare și am plecat puțin în recunoașterea zonei.

A doua zi, odihniți și cu forțe proaspete am vrut să bifam cateva obiective: cheile Moara Dracului, Transrarău și Pietrele Doamnei. Drumul spre chei, se află pe partea stângă a șoselei spre Câmpulung Moldovenesc, chiar într-o curbă, așa că ori faceți o "românească" acolo dacă e liber ori mergeți mai în față și unde se oprește linia continuă puteți întoarce. După ce treceți de liniile de cale ferată, continuați pe drumul pietruit aproximativ 5km. Drumul fiind ok-ish, și-au făcut simțită prezența cauciucurile Pirelli 235x55 în loc de 235x50 😁. Am parcat lângă ultima casă

 

 

și am continuat pe jos de acolo, dar se mai pot merge și ultimii 200m tot cu mașina dacă vreți. Drumul spre chei este ușor, îl puteți parcurge și în încălțăminte sport, dar vă recomand bocancii, atât pentru siguranță dar și pentru că din când în când traversați pârâul pe pietre sau anumite suprafețe sunt alunecoase/cu noroi.

O dată ajunși la chei, care nu sunt nici foarte înalte nici foarte inguste, le veți traversa pe diverse podețe, pe sub ele trecând pârâul Valea caselor, zgomotos prin cateva praguri. Atenție, unele sunt alunecoase de la umezeală prezentă!

 

 

 

 

Apoi se poate continua drumul prin pădure, traseul marcat având parcă 5-6km lungime. Noi ne-am oprit la un moment dat, întrucât mai erau și alte obiective de atins și ne-am bucurat de peisaje și de liniștea pădurii amestecată cu ciripiturile păsărilor.

 

 

 

 

 

Am plecat spre comuna Pojorata, pentru a merge pe Transrarău. Drumul este foarte bun virajat, dar bine semnalizat și larg, față de Transursoaia spre exemplu. Din păcate a început să plouă încă de cand am ajuns in Pojorata așa că nu ne-am bucurat pe deplin de peisaje. Pe traseu am făcut doua opriri unde se deschidea toată valea

 

 

 

 

 

 

 

și se vedea până departe, apoi am continuat spre Pietrele Doamnei. Am parcat pe platoul din fața cabanei Rarău,

 

 

 

 

vrând să mergem spre Pietrele Doamnei pe jos, dar ploaia s-a întețit, chiar s-a transformat într-o ploaie înghețată la un moment dat (măzăriche) așa că am renunțat la idee, ne-am urcat în Tiguan și am plecat spre Câmpulung Moldovenesc unde am servit masa la restaurantul Bucovina pe care vi-l recomand.

 

 

 

 

Modificat 7 Mai, 2022 de grp

[grp]

~ Partea 2 ~

 

Seara nu am stat locului și am plecat până la Catedrala Nașterii Maicii Domnului din Gura Humorului, ocazie cu care am dat din picioare să se mai ducă din masa de la prânz. 

 

 

 

Următoarea zi am vrut să mergem cu mocanita de la Huțulca, dar înainte de asta, dimineață am fost la Complexul Ariniș, care cuprinde un parc de aventură,  tiroliana, escaladă, tras cu arcul, piscină  și alte distracții pentru cei mici și cei mari. Puteți "pierde" o zi întreagă pe aici fără probleme.

 

 

Noi am ajuns întâmplător căutând "megatiroliana" și ne-a adus Google maps greșit. În realitate megatiroliana de peste 1km este in drum spre Moldovita, in localitatea La Palma, în pasul Ciumârna.

 

Revenind la mocanita, programul  pe care îl găsisem pe net ne-a indus in eroare, întrucât ajunși acolo am constatat că nu pleacă pe traseu decât in weekend. Verificati programul afișat pe pagina lor de Facebook  înainte de a pleca spre ei...

 

Pe drumul de întoarcere spre Mănăstirea Moldovita exista un muzeu al ouălelor încondeiate, dacă vreți să îl vedeți, undeva pe partea stângă a drumului. 

 

Ajunși la Mănăstirea Moldovita, am parcat și am intrat înăuntru.

 

 

Toate mănăstirile din Moldova au aceeași formă de navă și toate au 5 încăperi: intrarea, pronaos, gropnita/camera mormintelor, naos și altar.

 

 

 

 

Ridicată în 1532, de către Petru Rareș, copil al lui Ștefan cel Mare și domnitor al Moldovei la rândul său, are picturi exterioare și interioare, cu scene de martiri, chipuri de sfinți sau scene din Biblie (Răstignirea sau Cina cea de taină fiind cele mai valoroase), ce se regăsesc și la celelalte mănăstiri. Începând cu anul 1934 aici se înființează mânăstirea de maici, care funcționează și in prezent. Au fost atrase fonduri europene cu care s-au curățat sau restaurat picturile, s-a tras instalație electrica in mănăstire și in chilii și au fost refăcute zidurile exterioare. Arată mult mai bine decât în urmă cu 5 ani când am fost aici. Din păcate, după spusele unei măicuțe, datorită pandemiei dar și scumpirilor din ultima vreme și în special al carburantului, afluxul de turiști este mult diminuat față de anii trecuți... Dacă ajungeți aici "trageți de limbă" măicuțele și vă vor spune lucruri, pe care poate nu le știați. 

 

Am mers la masă tot la Câmpulung Moldovenesc la restaurantul "Bucovina" unde am optat pentru un platou bucovinean cu focaccia și clătite cu dulceațăde afine la desert, întrucât porțiile mi s-au părut mari, iar cu o zi înainte nu mai mâncasem nimic până seara, după prânzul de la ei 😁.

 

 

 

 

După-amiază, pe la ora 16.30 am plecat pe jos până la Voroneț, să (re)vizităm mănăstirea și să dăm puțin (mai mult) din picioare. Pe maps îmi arăta doar 6.5km așa că plimbarea a fost destul de lungă, dar frumoasă. Se poate merge cu bicicleta sau pe jos, urcușul nu e foarte abrupt, iar în pas normal in aproape o oră și un sfert ajunsesem acolo.

 

 

 

 

Zidul exterior este în refacere, tot pe fonduri europene și cu o mică parte finanțare proprie. În interior picturile erau curățate și restaurate, mănăstirea Voroneț fiind supranumită "Capela Sixtină a Estului". A fost ridicată in 1488 în aproximativ 4 luni, ceea ce era un record la vremea respectivă. 

 

Pe drumul de întoarcere ne-am pus întrebarea dacă ne mai putem mișca a doua zi 🤣...

 

Joi am ajuns din nou la Rădăuți, ocazie cu care am mai bifat câteva obiective: pe drum ne-am oprit la mânăstirea Dragomirna iar în Rădăuți am (re)vizitat mănăstirea Bogdana, ridicată în anii 1359-1365, de către Bogdan Vodă și avea să îi fie necropola lui și altor rude sau domnitori până în vremea lui Alexandru cel Bun. Este de asemenea curățată și restaurată la interior, în urmă cu 5 ani nu se vedea mai nimic in interior.

 

Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat construit între anii 1602 - 1609 și se află la aproximativ 12 km de Suceava. 

 

 

 

 

 

Este de asemenea restaurată. Mănăstirea este pictată doar jumătate, se pare că a rămas fără bani ctitorul acesteia. Cred că este cea mai înaltă și cea mai îngustă dintre mănăstirile din Moldova. Puteți urca pe ziduri și în turn însă aveți grijă la cap 😁, vă spun din propria experiență. 

 

Tot aici veți găsi un muzeu în care sunt expuse cărți vechi și tapiserii.

 

 

 

 

 

 

La întoarcerea în Rădăuți am mers la restaurantul Coquette unde am servit un păstrăv la grătar excelent și niște coaste cu sos barbeque delicioase, iar în încheiere cu papanași... 😁

 

 

 

 

Plecând spre Gura Humorului am zis să tragem o fugă și la Sucevița la mânăstire întrucât era încă deschis. 

 

 

 

 

 

Atestată documentar în anul 1586, este ridicată pe cheltuiala boierilor Movila. De asemenea a fost supusă curățării și restaurării interioare și exterioare.

 

După ce am căscat gurile și aici am plecat spre cazare, dar pe drum soția îmi spune că a văzut încă o mănăstire, Solca. Localitatea Solca se află la 22 de km de Gura Humorului, iar mănăstirea de aici se vrea, din câte am înțeles, să fie una de călugări.

 

 

Noi am găsit doar un călugăr, care ne-a mai povestit una - alta. Mănăstirea nu este pictată deloc, nici în exterior nici în interior. Am înțeles că s-au studiat pereții, dar nu s-a descoperit nimic sub tencuială, in sensul răzuirii pereților sau acoperirii acestora cu tencuială de cei care s-au perindat la carmuire.

 

 

 

La interior una din uși era originală de cand fusese ridicată mănăstirea. 

 

 

Din păcate, lipsa de bani și de personal își face văzute urmele, zidul exterior este în ruină 

 

 

În schimb lângă vechile chilii, aflate și ele in ruină am zărit o vulpe cu un pui, care nu s-a ascuns de noi foarte repede 😁

 

 

Am plecat sperând că se va întâmpla și aici, ca la restul mănăstirilor, adică să se investească bani pentru a rămâne în patrimoniul cultural.

[grp]

~ Partea 3 ~

 

A venit și ziua plecării și încă nu bifasem toate mănăstirile. Cum eram la doar 6.5km distanță, am tras o fugă și la mânăstirea Humor.

 

 

Ridicată de logofatul Teodor Bubuioc la 1530 și ea este pictată la interior si la exterior. Din păcate vremea și-a pus pecetea pe cele de la exterior multe fiind destul de șterse.

 

 

 

 

 

Am urcat în turn, pe treptele înguste și înalte, făcute astfel pentru a fi apărate mai ușor. 

 

 

 

De la Humor, am alimentat și am plecat spre Fălticeni și mai departe spre mânăstirea Probota. Drumul e ok până la un punct, după care e făcut doar din plăci de beton, cam 10-12km și deși nu e găurit, este foarte gălăgios. 

 

Mânăstirea Probota se află într-o zonă mai "retrasă" și deși este refăcută și restaurată tot pe fonduri europene, din păcate nu e la fel de cunoscută și pe cale de consecință, vizitată...

 

 

 

 

 

 

 

 

Este ridicată de Petru Rareș in 1530 și cred că alături de Dragomirna este foarte mare ca și întindere. Are zidurile fostelor case boierești, o cramă și o cripta in curte.

 

De aici am plecat spre Bacău, unde am mâncat o ciorbă foarte bună la restaurantul Miorița!

 

Am încheiat periplul după 1233km, consumul pe întoarcere fiind mai ridicat 6l/100km, dar și viteza fiind mai mare. Foarte ok sunt cauciucurile, chiar dacă au 1cm mai mult in înălțime, nu mi-au dat impresia de instabilitate la viteză mai mare, amortizand in schimb mai bine denivelările. 

 

Modificat 7 Mai, 2022 de grp

[pronet]

Foarte interesant sejurul. 👍

[grp]

A trecut și concediul planificat pentru vară. Prima parte a fost în Thasos sau Tasău cum i se mai spune pe românește. Am ales Golden beach anul acesta și s-a dovedit că am ales foarte bine din toate punctele de vedere. 

 

Am plecat pe la ora 20.00 din Galați știind că am de condus aproximativ 11 ore și jumătate. Xenonul ca de obicei a făcut o plăcere din condusul noaptea.

 

 

Cam tot drumul l-am parcurs cu CC activat, 99km/h în afara localității, 59km/h în localitate și 119km/h pe autostradă. Am vrut să văd diferența dintre consum și timp și este una destul de mare în ambele variante. Dacă mă grăbeam ajungeam cam în 2 ore si 10 minute la București, acum am ajuns in 3 ore si 15 min, dar consumul a scăzut de la un 7.6 litri/100km la 6.1 litri/100km...

 

In vama de la Giurgiu erau 10 mașini și după 10 minute eram deja în drum spre Ruse. Fiind dimineață devreme, traficul a fost lejer, până într-un punct în care ne-a prins din urmă răsăritul 

 

 

De aici până la Makaza am mai făcut doar o oprire pentru alimentare. Planul fusese să am plinul făcut la București și o canistra de 10l la mine, pe care să o pun în Bulgaria înainte de a întra în Grecia, știind ca nu e permisă trecerea cu carburant in Grecia și să ajung la București fără să mai realimentez.

 

 

Văzând range-ul indicat pe drum spre Grecia, am știut că e foarte posibil să îmi iasă și într-un final chiar mi-a ieșit. 

 

La Makaza, tipic românește, deși era un fir care se împărțea in două înainte de ghișee, s-au găsit câțiva "smecheri" să dubleze coada, iar după ceva timp s-au format 2 cozi... 

 

La feribot am ajuns cu 1 minut înainte de plecare, mi-au făcut semn să intru si ne-au taxat pe feribot. Nu era foarte aglomerat, dar tot foarte apropiate erau parcate mașinile. 

 

 

Dupa 20 minute de la debarcare ne-am cazat (toate mașinile de aici erau de RO) și am plecat spre plajă. Zilele au curs lin, o singură dată am fost pe Paradise beach și încă o dată am făcut turul insulei întrucât a plouat. În rest relax

 

 

 

 

 

 

 

Ca de obicei vine și finalul, am plecat cu bateriile încărcate și optimiști pentru drumul de întoarcere. La Makaza am pierdut o oră, coada începea în ultimul tunel. Apoi Bulgaria a fost, normal pentru o zi de luni, destul de aglomerată. Deși pe anumite porțiuni am mers mai tare decât mi-am propus, am reușit să ajung la București cu motorina din rezervor, range 40km unde am alimentat. Un consum foarte mulțumitor pentru 4 persoane, bagaje și AC tot drumul. Viteza medie pentru deplasarea Galați  - București - Golden beach - București a fost o idee mai mică decât cea până la Galați, întrucât alimentare nu mai aveam "grija" de a ajunge la destinație și în plus a fost o bucata de 100km de autostrada și "nerăbdarea" de a ajunge acasă. 

 

 

 

consumul pentru cei 1.700 km după cum spuneam a fost foarte bun.

 

 

A urmat o zi de recuperare și am continuat, pe meleagurile patriei 😁

Modificat 27 Iulie, 2022 de grp

[grp]

După o zi de pauză am plecat spre Sinaia, pe care am ales-o ca punct de plecare și cazare. Pentru că "pierdeam" 4 ore pe drum am zis să profităm de vremea bună și am făcut un mic ocol spre lacul Bolboci și ne-am oprit la camping Zanoaga.

 

 

De aici am continuat pe jos, prin pădure, urmărind râul Ialomița. Traseul este destul de ușor, in coborâre, mai sunt pietre sau rădăcini pe care poți aluneca mai ales dacă a plouat înainte. 

 

Deși era un panou la pornire care spunea că podurile sunt rupte și continuăm călătoria pe propriul risc, podul suspendat era foarte bine ancorat, la fel și scara de acces. Mai sunt parcă vreo două traversări, una pe niște panouri de metal și una pe bușteni, dar nimic periculos.

 

 

 

 

 

După aproximativ o oră am ajuns la lacul Scropoasa, unde am făcut stânga și după alte 10 minute am ajuns la Cascada celor 7 izvoare.

 

 

Nu este foarte spectaculoasă, nici mare, dar e deosebită de ce am mai văzut până acum. Ne-am întors spre lac și am continuat pe poteca de lângă el până spre cheile Orzei.

 

 

Apoi ne-am întors și am făcut un mic popas tot lângă lac, după care am plecat spre camping, luându-ne cam o oră și jumătate. În total au fost aproape 13 km de mers pe jos .

 

Consumul ok, desi eram doar 2 persoane.

 

 

In ziua a doua am plecat destul de devreme, spre complexul Piatra Arsă,

 

 

urmând să urcăm la pas spre Babele, Sfinx si mai departe spre Vf. Omu.

 

 

La parcarea de la bariera destul de multe mașini pentru o zi de joi, au apărut o rulota și un fel de terasa unde poți servi ceva înainte sau după. De asemenea am plătit 10 lei/persoana întrarea în rezervația naturală, valabil 3 luni.

 

Am urcat la pas, pe drum, fără grabă și după aproape 50 minute eram la Babele. Și aici multe persoane, venite cu telecabina.

 

 

De la Babele, am plecat spre Sfinx și am continuat spre Vf. Omu. Ne-a luat aproximativ 3 ore, pentru că am mers lejer, ne-am oprit des pentru peisaj și fotografii. 

 

 

Erau destul de multe locuri cu zăpadă vizibilă, multe flori, gândacii (nu-i călcați) și fluturi, o zi superbă, cu cer senin de se vedea departe in zare.

 

 

Am ajuns la Vf. Omu, erau 16°C fața de cele 22°C din Sinaia. V-am spus că a fost soare, dar ne-a bătut și vântul și nu ne-am dat seama că ne bronzam cam tare pe partea dreapta și pe ceafă (la urcare soarele a fost pe partea dreaptă majoritatea timpului, iar la coborâre pe stânga) .

 

 

Am făcut un popas cu sandwich-uri și cafea, puțină odihnă, hidratare și privit panorama.

 

La întoarcere aș fi vrut să urcăm spre Costila și mai departe spre Crucea Caraimanului, dar mai era de urcat cam o oră și jumătate iar soția era cam obosită, așa că am coborât spre Babele și am continuat până unde lăsasem masina. Traseul a avut 22 km și chiar dacă l-am făcut in ritm lejer, am resimțit oboseala. Poate și pentru că am condus mult, ținând cont și de drumul de întoarcere de la greci. Am ajuns la Sinaia, județul am mâncat un gulaș de vita foarte bun și un hamburger, la Bistro 27 (în centru). De fapt am mâncat doar aici in cele 3 zile, ne-a plăcut mâncarea și servirea rapidă, iar prețul a fost ok. 

 

A treia zi, fiind și zi de întoarcere acasă, am optat pentru Canionul 7 scări. Fusesem in decembrie 2020, dar era închis din cauza gheții. 

 

 

Am parcat și am plecat la plimbare. Drumul până la intrarea în canion e lejer, la pas cam o ora și jumătate, ultima parte fiind prin pădure. Practic se merge pe firul râului Sipoaia, din când în când îl traversam pe punți improvizate din bușteni. 

 

 

 

Sunt câteva cascade si pe drum, traseul e frumos, se poate parcurge și cu copiii (inclusiv prin canion).

 

O dată ajunși la punctul de taxare, am plătit biletele de intrare și am mai mers până la intrarea propriu zisă. 

 

 

 

 

O singură scară e mai lungă și efectiv verticală, cei cu rău de înălțime ar trebui să fie atenți. Dar, nimic periculos, scările sunt foarte sigure.

 

După ieșire din canion drumul urcă prin pădure, ca mai apoi să coboare până la punctul de taxare. Am continuat până unde lăsasem Tiguanul însumând în "glumă" aproape 12km. Am plecat spre Sinaia să mâncăm și apoi să plecăm spre casă. Am prins un ambuteiaj și am pierdut o oră aproape, fără accident sau lucrări pe carosabil, dar din întrările in localități și plecările de pe loc ale camioanelor sau autocarelor. Pe sensul opus se mergea normal. După ce am servit masa am plecat spre Galați. Am încheiat un periplu de aproape 2.400km

 

 

Tiguanul a fost la înălțime, scaunele sunt foarte confortabile pentru drumuri lungi, dar și pentru cele virajate. Anvelopele au făcut toții banii, diferența de înălțime a talonului a fost de bun augur pe drumurile mai proaste din Bulgaria. In altă ordine de idei, cu mașina încărcată nu am simțit nevoia de 4x4, de tracțiune suplimentară, dar in anumite situații am simțit că mi-ar trebui mai mulți căluți. Pe de altă parte m-am obișnuit cu mașina încât aceste situații sunt foarte rare. 

 

Drumuri bune, fără incidente, tuturor!

Modificat 31 Iulie, 2022 de grp

[exmember.]

@grp daca vrei sa vezi cum arata Chile Orzei, te astept la sfarsit de septembrie la Dobresti - tocmai ce am fost ieri si e fix ca acum 30 de ani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[grp]

     Îmi rămăsese un obiectiv de atins in munții Bucegi așa că am tras o fugă de 3 zile pentru relaxare . Am plecat in jur de 8 din Galați, traficul a fost așa și așa, când aglomerat când liber, cu excepţia zonei din apropiere de Comarnic. Am părăsit Sinaia și ne-am îndreptat prin serpentine spre Transbucegi. Când am ajuns la barieră am rămas surprinși de mulțimea de mașini dintr-o zi de joi. 

 

 

     Ne-am echipat și am plecat spre Babele, după care spre Crucea Caraimanului. La precedentele tentative ori nu ne-a lăsat vremea (ceață densă, gheață) ori nu ne-am mai ținut picioarele să mergem și acolo. De data asta vremea a fost ok, nu foarte înnorat, în schimb vântul a bătut tot drumul până acolo. 

 

 

 

 

 

     Am mers pe creastă și la dus și la întors; la întoarcere se rarise numărul de mașini

 

 

ne-am schimbat și am plecat spre Moeciu de Sus, unde ne-am cazat la Vila Simona (foarte curat, având de toate necesare pentru relaxare).

 

 

     La coborârea de pe Transbucegi până la Sinaia, am folosit cât mai mult frâna de motor și mi-au ieșit valorile de mai jos, semn că sunt pregătit de mașină electrică .

 

 

 

[grp]

     Ziua următoare a fost dedicată traseului turistic nr. 9, pe care l-am parcurs invers, nu de la Cheia ci din spatele școlii din Moeciu de Sus. Chiar dacă urcarea e puțin mai abruptă, e mult mai scurtă decât pe la Cheia.

 

 

 

    Urcați cât de cât sus priveliștile se deschid și ai ceva panorame de văzut. Liniște, zumzet de gâze, șoimi zburând deasupra pădurii, triluri de păsări... totul parcă făcut să uiți puțin de cotidian.

 

 

 

 

 

      Ajunși pe coama priveliștea se deschide și mai mult, in zare se văd munții Bucegi dar și Piatra Craiului. In vârf este in platou amenajat cu niște buturugi și pietre, in cerc, pe care te poți odihni și admira peisajul.

 

 

puțin mai jos găsiți Amfiteatrul Transilvaniei, o locație de cazare și cu ceva leagăne frumos amenajate (pentru poze pe insta/feisbuc)

 

 

     Drumul continuă pe lângă vila centrală și după o mică urcare, doar se coboară.

 

 

     Liniște, miros de iarbă cosită, iar in apropiere de Cheia, înainte de a începe casele găsiți și cățeluși sau vaci la păscut. 

 

 

 

     Coborârea spre Cheia se încheie pe un drum pietruit printre case

 

 

și apoi continuă la stânga, pe asfalt, spre Moeciu de Sus! Înainte de a ajunge în Moeciu de Sus, pe partea dreaptă găsiți cascada "La Chișatoare", care atunci când plouă e mai vizibilă, altfel riști să treci fără să o vezi (e pa șosea deci puteți pune și pe gps). Ajunși la mașină, întrucât se pornise și ploaia am plecat spre Bran, unde am mâncat lângă castel la terasa "Cristian" parcă, niște mici buni și mărișori!

 

 

Apoi am mers către vilă la odihnă, întrucât deși nu a părut foarte lung traseul a avut 17km, care s-au adunat la cei 18km parcurși pe jos in ziua anterioară.

 

 

 

Sâmbătă a fost zi de plecare, iar pentru întoarcere am optat pentru traseul prin Focșani, nu înapoi pe DN1 spre Ploiești. Pe drum ne-am oprit in Ozun, județul Covasna, unde am capturat câteva chestii 

 

 

 

Apoi ne-am continuat drumul spre Focșani, prin serpentinele de după Ojdula sperând să vedem și ursul care mai iese la DN. Nu l-am văzut de data asta, in schimb ne-am oprit in Lepșa pentru un popas scurt și o cafea la cascada Putna 

 

 

După câteva minute de odihnă, privit și poze am plecat spre casă și am încheiat și acest minim concediu. Cifrele din bord vorbesc de la sine despre relaxare, deși nu am mers foarte încet. 

 

 

[grp]

A mai trecut un ITP semn că au mai trecut 2 ani. De când e la mine, in 7 ani am "reușit" să fac 71.500km, puțin peste 10.000km pe an. Aproape că nu se justifică să am mașină .

 

 

Am reușit să câștig și a doua oară o licitație pe ebay și să îmi vină de data asta presurile de vară. Prima dată au fost 1.5€ iar acum 9.5€ plus transportul 14€. La 1.5€ nu mi le-a mai trimis neamțul motivând neînțelegeri cu curierul.

 

 

Btw: nu mai trimiteți nimic cu Nemo, am de primit un ramburs de 300 de lei de mai mult de 40 de zile și nu vor să mi-i dea motivând că nu se știe de ce nu vin. După ce le-am scris, că la telefon nu îți răspunde nimeni, mi-au recomandat să "trimit in continuare colete cu Nemo, dar fără ramburs și că vor plăti "cât de repede" rambursurile.

 

Le-am făcut o plângere la Protecția consumatorului, urmând ca săptămâna asta să fac și o plângere penală. Concluzia: nu riscați cu Nemo...

[Muale]

nu esti primul pe care il aud ca Nemo nu da banii.

se zvonea faliment sau achizitia lor de catre Cargus (si apar intarzieri pt ca schimba softurile)

[grp]

@Mualedin păcate cred că nu voi mai primi banii, am văzut cel puțin 4 firme care îi cer insolvența în instanța. Pe lângă asta multe comentarii pe facebook sunt în aceeași notă, cu sume mai mari sau mai mici sau cu perioade mai lungi sau mai scurte. Din păcate cu plângerea penală nu rezolv, deși s-ar încadra la abuz de încredere perfect, există am înțeles o decizie a ICCJ care spune că banii nu intră în categoria bunurilor mobile, ceea ce înseamnă doar proces în civil și înscriere la masa credală. Am înțeles că sumele sunt foarte mari. Ce e trist e că nici pe înșelăciune nu pot merge, deși iar se încadrează pentru că e greu de dovedit în instanță că angajații deși știau că nu se aduc rambursurile, au continuat să primească colete cu ramburs, neavertizând nimic. Într-un cuvânt trebuie să îi trec la pierderi...

[Muale]

daca e insolventa, masa credala doar.

[bubu182]

Tare faza cu licitatiile, si eu mai vanam ieftineli, dar 1.5eur e ca si "gratis"  

Ia sa imi pun niste filtre pe ebay... you never know 🤩😂

Cat despre nemo, pentru 300 lei inafara de niste plangeri basic pe care le poti face (anpc etc) nu merita nervii, timpul pierdut etc.

[grp]

     Dacă tot a fost bleg fraier dai pe Aliexpres am profitat și am luat pe lângă alte chestii și becuri cu led D3S. Au venit surprinzător de repede, după 10 zile!

 

 

     Comparat cu cele originale Osram Xenon Night Breaker Unlimited par a fi ok și mai ales par a avea spotul la aceeași înălțime.

 

 

 

     Am optat pentru acestea după ce am citit mai multe review-uri din câteva selectate. Au costat 44$ cu tot cu transport, in loc de 50$ preț normal, sunt canbus, nu dau eroare, au 35W, 20.000lm, chipuri ZES, 6000k și ventilator nu foarte gălăgios. Fratele chinez de obicei dublează valorile, dar este pentru perechea de becuri.

     Azi am scos amortizoarele de la capotă, am pus "amortizorul" provizoriu și am desfăcut toate șuruburile pentru a scoate farurile și a înlocui mai ușor becurile. Cel puțin pe partea șoferului nu este loc din cauza bateriei și cred că ți-ar trebui o  foarte mare dexteritate pentru a înlocui becul.

 

 

 

 

     Primul lucru a fost să pun testerul și să văd dacă dau eroare. Și nu dau! 

     Aseară am făcut câteva poze cu becurile cu xenon pentru comparație. Vi le las mai jos, cu precizarea că farurile nu sunt reglate și nici nu sunt prinse in suruburi. Cutoff-ul pare mai bine definit pe led.

 

 

 

 

    Le-am acoperit și fotografiat individual 

 

 

 

     Și un mic test pe drum:

 

 

 

 

     În față sunt 2 zone mai întunecate, cred că sunt specifice ledurilor, in sensul in care nu luminează oglinda 360° cum o face becul cu xenon, dar nu este deranjant.

 

 

     Am trecut și la roțile de iarnă chiar dacă e doar asfalt și nu se anunță prea curând zăpadă. Mâine pun și preșurile de cauciuc și cu aceasta am încheiat acest mic update. Weekend fain tuturor!

Modificat 26 Noiembrie, 2022 de grp

[grp]

Azi am terminat de prins șuruburile și am așteptat să se întunece. Am reglat orizontalul farurilor și încă o dată pot spune că e mai bine delimitat cut-off-ul decât în cazul xenon-ului semn că led-urile sunt mai luminoase. 

 

 

 

Pe lungime par a fi foarte luminoase și se văd și pe laterale ok. Pata mai întunecată e mai pregnanta in partea stângă,nu știu dacă aș mai putea face ceva. Nu e deranjantă și o să văd cum se vede, în curând, pe străzi neiluminate.

 

 

 

 

Și din afara mașinii

 

 

 

Voi reveni.

[Doomy]

Sunt curios care este motivul schimbarii becurilor Osram Nightbraker ?  Simteai noaptea ca au slabit ?   Parca le aveai cam de 3 maxim 4 ani . 

 

Un link cu modelul acestora se poate ?   

 

Sunt tare curios cand o sa ai un drum de noapte mai lung  (5-6 ore cam asa) daca o sa faca fata . 

[grp]

@Doomy e doar o curiozitate dacă, așa cum zici și tu, pe timp îndelungat se văd mai ok decât Osram NBU. De asemenea am niște dubii privind iluminarea pe timp ploios, dar pentru asta testăm. 

 

Ai link pentru Aliexpress:
https://a.aliexpress.com/_EuKyQ77

 

Urmează să fac un drum mai lung și cred că la întoarcere o să le folosesc. Vedem cum se comporta.

 

Ca prima impresie deocamdată sunt wow 95% diferența fiind dată de acea pată închisă, care e ca pixelul mort la ecranul LCD: o dată ce l-ai văzut, nu poți să nu-l mai observi .

Modificat 28 Noiembrie, 2022 de grp

[Emy D]

On 26.11.2022 at 19:43, grp a scris:

Mie mi se par super orbitoare...

[grp]

@Emy D: din păcate camera telefonului nu poate surprinde cu acuratețe strălucirea, mai ales noaptea.

 

În altă ordine de idei, azi eram lângă o Mazda și pe lângă temperatura culorii mai ridicată intensitatea pare mai mare. 

 

 

Ori ale mele sunt 5000-5500k și astea sunt 6000k? Cert este că sunt mai luminoase! 🤔

[Emy D]

Posibil ca ledurile pe care le ai sa fie bune, nu zic nu. Dar doar aparent e mult sa zici ca sunt mai luminoase. 

Citez: 
"1 lux equals 1 Lumen/m2, in other words – light intensity in a specific area. Lux is used to measure the amount of light output in a given area. One lux is equal to one lumen per square meter. It enables us to measure the total “amount” of visible light present and the intensity of the illumination on a surface"

 

 

sursa: Google. 

Acum. Multe teste au dat ca si castigator tot Xenon-ul OEM, desi ne place LED-ul si zicem ca e mai luminos (in realitate, nereusind sa aiba luminozitatea becurilor Xenon OEM). Poate intre timp au mai avansat in tech si sunt mai bune. 

PS: si fratele meu are D3S LED pe Faruri care au avut Xenon OEM. Sunt mai placute si par mai luminoase si nu deranjeaza deloc, insa nu as fi sigur ca cu ochiul liber pot masura care din ele sunt mai luminoase. 

Pt acuratete: ia un aparat si masoara

 

 

[grp]

@Emy Ddeși am făcut un drum dus-întors nu m-a prins noaptea pe drum. M-a prins ploaia, dar nu întunericul sau nu suficient cât să îmi dau seama de diferență. Ochiometric par mai luminoase și din experimentele făcute la Golf pot să îți confirm că led-urile ZES sunt cele mai luminoase.

 

Am făcut câteva poze pe ploaie și noile becuri par a fi ok.

 

 

 

Și comparația umed - uscat

 

 

 

Până nu voi face un drum mai lung de 2-3 ore noaptea cu/fără ploaie nu mă voi edifica.

 

În altă ordine de idei, am profitat de zilele libere si am tras o fugă la Iași. Cu cei 450km adăugați mai am puțin să rotunjesc kilometrajul. Am revenit în Iași după 7 ani și am rămas placut surprinși de curățenia și dezvoltarea orașului. Am luat Iașiul la pas și când spun asta ma gândesc la cei peste 28.000 de pași, echivalentul a peste 28.5 km, chiar dacă de Sf. Andrei a burat și a fost frig, iar azi doar frig (1°C).

 

Ne-am plimbat din zona Palatului până în Parcul Copou, am trecut pe la biserici și mănăstiri, admirând noul și vechiul impletindu-se, teatre, filarmonica, Universitatea, Biblioteca, Râpa Galbenă, Piața Unirii, etc. Am bifat și Mallul Palas fiind în apropiere de cazarea noastra.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

N-am stat și la manifestările de 1 Decembrie preferând plimbarea și azi. A fost destul de frig, după cum spuneam, dar măcar nu ne-a plouat. După ce ne-am plimbat prin parcul Copou ,

 

 

am plecat spre o saormerie aflată cam la 2.3 km distanță, pe care v-o recomand dacă ajungeți la Iași 

 

 

 

noi am luat una de pui si una mix, plus o tava de 6 baclavale și am plecat sătui și mulțumiți 🙂.

 

Drumul spre casă fără incidente, Tiguanul se comporta foarte bine, rotile de iarnă au suplimentat confortul unui drum pe alocuri valuri.

 

 

 

 

- se vede că temperatura culorii de la led-urile de pe proiectoarele de ceață este cam aceeași cu led-urile din far -

 

Consumul a fost 5.7 l/100km la o medie orară de 68km/h. Dacă aș mai fi "întârziat" vreo oră și jumătate prin Iași probabil că prindeam întunericul deplin. Rămâne pe altă dată testarea în condiții de întuneric ale noilor becuri.

 

La mulți ani România, la mulți ani românilor!