In următoarea zi am plecat spre Groapa Ruginoasă. Traseul este destul de accesibil, doar că este în urcare până sus. Îți dă impresia că urci pe trepte, care de fapt sunt rădăcini și pietre, dar cu câteva opriri, ajungem sus și ne bucurăm de priveliște.
La coborâre ne-am intersectat cu o turmă de oi, cu vreo 7-8 câini și din păcate vreo 2 mai agresivi. Întotdeauna am la mine spray cu piper, asa că am scos unul și am încercat, stând pe loc, vorbind și gesticulând, să îi fac să renunțe la apropierea de noi. Am avut câini, nu mă sperii dar îmi și plac, așa că, atunci când am văzut că nu renunță la a intra în spațiul personal, nu am mai avut ce face și am folosit spray-ul,dând un jet scurt apre coadă celui mai agresiv, dar fără a-l atinge. Când a simțit mirosul, a fugit imediat. Am fost foarte surprinși și noi de viteza, dar bine că a funcționat și nu au fost răniți nici oameni nici animale!
De aici am plecat spre cascada Buciniș din satul Pătrăhăițești, pe care încercasem să o vedem când am plecat cu Golf-ul 5, în 2020, dar am greșit drumu și nu am mai ajuns să o vedem.
De data aceasta am descoperit că drumul este asfaltat, deși foarte îngust, nu încape decât o mașină. Am făcut stânga la intersecție, față de dreapta in 2020 și am continuat până am ajuns in sar. Am lăsat masina intr-o alveola și am plecat spre cascada.
Poteca pornește chiar de lângă Muzeul Pătrăhăițești, dar este destul de vag semnalizata. Am ajuns la ea de data asta, după un drum prin pădure de 1-1.5km
La întoarcere, fiind destul de devrene, am lăsat masina la cazare si am plecat pe jos la cascada Vârciorog, cam o oră de urcat lejer pe drumul forestier și 45 de minute la întoarcere. In sezon găsiți căruțe și mașini care vă pot duce in apropiere, contra cost evident, dacă sunteți mai comozi.
Între cele două cascade, am mai suprins un moment, când am trecut pragul celor 220.000km.
La sfârșitul coborârii am trecut pe la restaurantul Casei Moțului si am mâncat câte o ciorbă de vacuta si de perisoare, mci, snițel din pui și clătite. De remarcat din nou, porțiile generoase.
Cu asta am încheiat si drumurile si am plecat la cazare, să împachetam pentru plecarea acasă.
A doua zi am plecat spre Galați, pe drum,înainte de Greșu era și acest pui pe margine, care a venit spre noi când am oprit să-l fotografiem, ceea ce înseamnă că a mai fost hrănit din mașini....
cand am ajuns, cifrele din bord arătau așa (doar 50km de autostradă, restul
Când am plecat motorina la Petrom era 9.97 lei/l, când ne-am întors în țară erau 10.19 lei/l, iar când am ajuns acasă 10.37 lei/l, o creștere de 40 de bani în doar o săptămână.
Acum, după 3 săptămâni in care am parcurs 4.209 km, vă pot spune că Tiguanul este o mașină pe care te poți baza in concedii, cu scaune și suspensie comode și confortabile, destul de spațioasă având în vedere volumul de bagaje pe care l-am luat și destul de economă, uitându-ne pe cifrele din bord. Referitor la achiziționarea unei alte mașini, hybridă sau electrică, mai studiem și mai experimentam, până va veni momentul.
Duminică faină tuturor!