Baloo avea chef de plimbari, asa ca nu l-am putut refuza.
Explorând Coasta de Azur, am descoperit „VENEȚIA RIVIEREI FRANCEZE”, o „bijuterie” remarcabilă a sudului Franței, unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, un oraș pitoresc de pe litoral, cunoscut pentru canalele sale fermecătoare, clădirile colorate și atmosfera mediteraneană.
Numele i-a fost dat de arhitectul său, François Spoerry, care s-a inspirat dupa canalele Veneției și a dorit să creeze o experiență similară pe malul apei, cu docuri private pentru fiecare casă. Spoerry, un marinar fanatic, a proiectat orașul în anii 1960 cu canale șerpuitoare și case colorate, în stil provensal, conferind locului o estetică venețiană.
Situat în apropiere de Saint-Tropez, Port Grimaud oferă o experiență aparte, cladirile si casele sale de pe malul apei sunt deosebite, portul animat merita explorat, ai unde sa "gusti" niste fructe de mare proaspete prinse in "balta" de peste drum, existand destule terase/restaurante, frumusetea locului pare desprinsa dintr-o vedere de la "altfel" de MARE care merita lipita pe orice frigider.
Noi 2 si Baloo:
Cand palmierii "cresc" in sensuri giratorii, stii ca esti unde trebuie:
L-am parcat pe Baloo la umbra si am plecat la pas in explorare, nu m-a mirat sa-i vad pe verisorii lui englezi aristocrati la tot pasu'! In trafic era plin de Bentley, n-am stat sa fac poze, va dati seama, insa am surprins unul cu nr de Swiss:
Inca unu' cu numere de UK, cu "volan pe sant", model mai nou:
Vorba aia, ai iesire la mare, o barcuta e necesara:
"Umbla" astia si cu vechituri:
VW Broasca:
E frumos sa ai vila la Snagov...da' parca..:
Eu verificand cat ma costa parcarea pana la ora in curs:
Desi "cartierul" este asemanat cu Venetia, mie mi-a adus aminte de MIAMI, m-am plimbat cu jetski-ul pe canale si nu arata cu mult diferit, doar ca atunci cand ieseai mai "in larg", treceai printre piloni care sustineau autostrazile suspendate:
Astia n-au termopane...mai pe "sarakie":
Fiecare vila avea pontonul propriu, parcarea privata aferenta...pe apa:
In fata, parcarea pe uscat:
Tot felu' de d-astea:
Toate canalele aveau iesire la Mediterana, o fi rau?
Eu: -Mitzi, hai sa facem o pauza, mergem deja de 2 ore, am obosit!
Sotia: -Bine, hai fa-mi o poza pe banca asta!
Ea: "Bine, hai sa mergem da' fa-mi o poza si cu felinarul asta!"
Eu: "🙄"...
Toata lumea avea barcute..era necesar, ce sa zic:
Sotia: "Opreste-te sa-ti fac o poza!":
Hai sa ne mai odihnim mitzu....ok, fa-mi o poza:
Vegetatia din sud: Pinii de Alep sau "conopidele verzi" cum le-am denumit eu....seamana cu niste broccoli:
Am ajuns si la niste baieti mai GREI, cu "barcute" mai mari, nu puteau fi parcate pe canale, erau la iesire spre Mediterana:
Pe iahtul asta se vorbea romaneste. Am salutat respectuos conationalii, am primit inapoi un..."frumos paicea, nu?"
"Baietii" ar fi vrut sa intram in vorba, erau foarte "curiosi"..insa noi ne-am vazut mai departe de plimbare...nu stiu daca cei care vorbeau romaneste faceau parte din "staf", angajati ai ambarcatiunii sau proprietari, pentru mine nu era nici o diferenta....
"Da, frumos p-aicea, Doamne-ajuta!" i-am raspuns conationalului 🥱: